26 January 2012

Care este diferenta dintre psiholog, psihoterapeut si psihiatru?

      Ca psiholog si psihoterapeut, ma confrunt frecvent cu aceasta intrebare, adresata de pacienti, de cunoscuti, de oameni cu care interactionez. Raspunsul nu este deloc complicat si m-as bucura ca, in viitorul apropiat, diferentele dintre cele trei specializari sa nu mai constituie un mister.
     Prin urmare: 
    Psihologul este orice absolvent al facultatii de psihologie si poate avea mai multe competente/specializari: psihologia muncii si transporturilor (spre exemplu, acei psihologi care, cu ajutorul unor teste standardizate, elibereaza avizele psihologice pentru obtinerea permisului de conducere sau al celui de port-arma); psihologie educationala, consiliere scolara si vocationala; psihologie pentru aparare, ordine publica si siguranta nationala; psihologie clinica si psihoterapie.
     Cum probabil v-ati dat deja seama, psihoterapeutul este un psiholog cu specializare in psihoterapie. Asta inseamna ca, dupa absolvirea facultatii de psihologie si a unui program de masterat in domeniu, psihologul urmeaza o formare in psihoterapie si o terapie personala, cunoscuta sub denumirea de dezvoltare personala. Exista mai multe scoli de psihoterapie, mai multe abordari psihoterapeutice: abordarea ericksoniana, abordarea integrativa, abordarea cognitiv-comportamentala, abordarea psihanalitica etc. Aceste abordari difera din punct de vedere al metodei terapeutice dar au, in esenta, acelasi scop: ameliorarea starii de disconfort a pacientului si obtinerea confortului psihic, aceasta corelandu-se si cu dobandirea confortului fizic.
    De mentionat ca, in lucrul cu pacientii, atat psihologul, cat si psihoterapeutul, isi bazeaza interventia pe discutii cu pacientul, de unde si definitia psihoterapiei, mai simplista ce-i drept, de “terapie prin cuvant”. Bineinteles ca aceste “discutii cu pacientul” se desfasoara in baza unui plan de terapie si au ca scop atingerea unor obiective. De asemenea, in functie de metoda, interventia terapeutica poate include si administrarea de teste, prescrierea unor sarcini de indeplinit in afara cabinetului, folosirea unor instrumente si abordari specifice etc. Nu intra in atributiile psihoterapeutului, si nici in cele ale psihologului, prescrierea si administrarea de tratament medicamentos.
   Psihiatrul este absolvent al facultatii de medicina, cu specializarea psihiatrie. Abordarea psihiatrica presupune incadrarea intr-un diagnostic a simptomelor descrise de pacient si stabilirea, in functie de acest diagnostic, a unui plan de tratament care, in majoritatea cazurilor, implica administrarea de medicatie specifica. Uneori, tratamentul poate necesita si internare, pentru tinerea sub observatie a pacientului.

Canapeaua lui Sigmund Freud
     Ca ultima mentiune, imaginea clasica, din filme, a pacientului intins pe canapea si vorbind, inevitabil, despre traumele copilariei, o veti vedea doar in cabinetul psihanalistului, canapeaua fiind “piesa de rezistenta” si simbol universal al psihanalizei. Inca de la inceputurile ei, psihanaliza, al carei parinte stim cu totii ca a fost Sigmund Freud, a ramas fidela canapelei, pe care sta intins pacientul, in vreme ce analistul (terapeutul) sta pe un scaun la capatul canapelei, pozitionat la capul pacientului, unde acesta nu il poate vedea.
    Cam atat, pe scurt, despre psihoterapeut, psiholog si psihiatru si sunt sigura ca, de astazi, va va fi mult mai usor sa faceti diferenta intre cele trei specializari.
Psiholog - Psihoterapeut
Iris Gogorici

Legile lui Murphy sau de ce ploua de fiecare data dupa ce spalam masina?


     L-am pomenit cu totii, si nu odata, pe Murphy si legile lui in situatii de genul: “De fiecare data cand imi spal masina, ploua imediat dupa aceea!”, “De cate ori ma grabesc, toate semafoarele sunt pe rosu!”, “Atunci cand ma grabesc mai tare sa ies din casa, nu gasesc cheile!”, “Coada de alaturi avanseaza intotdeauna mai repede!”, “De ce cate ori imi taie o pisica neagra calea, mi se intampla ceva rau!”  s.a.m.d. 
    A fost Murphy cu adevarat genial sau intamplarile de genul celor mentionate mai  inainte sunt doar coincidente?
    In primul rand, trebuie mentionat ca Murphy, care este un personaj real, a formulat o singura lege, in 1949, si anume “Daca exista vreo posibilitate sa o faca prost, o va face”. Contextul este mai putin important insa, de atunci, au aparut mii de astfel de legi si toate sunt cunoscute sub numele generic de “legile lui Murphy”.


      Va intrebati probabil daca exista o explicatie stiintifica a acestor “legi” care par sa se aplice, inevitabil, in orice situatie. Explicatia exista si nu este deloc complicata. Se numeste corelatie iluzorie si reprezinta tendinta de a exagera frecventa legaturilor dintre evenimentele coincidente (Chapman, 1967).
      Nu numai ca exgeram relatiile dintre fapte, dar confundam adesea efectul si cauza. Un exemplu de astfel de confuzie este convingerea conform careia barbatii care obisnuiesc sa poarte palarie sau sapca ajung, pana la urma, sa cheleasca. Realitatea este ca persoanele cu calvitie sau tendinta spre calvitie poarta ceva pe cap fie pentru a masca acest neajuns, fie pentru ca le este frig la cap.
   Alteori inventam relatii intre fapte, ca urmare a influentei credintelor asupra judecatilor noastre. Am vorbit intr-un alt material despre credinta in influenta lunii pline asupra suicidului sau a numarului nasterilor, credinta bine ancorata in cultura populara, chiar daca s-a demonstrat demult ca nu exista niciun raport intre aceste fenomene.
    Corelatii iluzorii se regasesc si in legaturile pe care le facem intre trasaturile de personalitate ale unui individ si semnul sau zodiacal: “Trebuie sa fii Berbec, esti foarte hotarat si incapatanat”, chiar daca nu exista un fundament stiintific pentru astfel de corelatii.
     Se pare ca preferam explicatiile care ne confirma credintele, insa neajunsul este ca, deseori, recursul la aceste teorii naive ne consolideaza si ne intretine stereotipurile.
     De unde provin aceste teorii false? Se pare ca ele se construiesc si se propaga in mediul in care evoluam.
    De ce spiritul uman pare fundamental refractar la rationamentul stiintific, supraestimand impactul unor cauze probabile si preferand sa se bazeze pe credinte absurde si pe teorii naive lipsite de validitate? In primul rand pentru ca avem nevoie sa dam un sens lucrurilor pe care le percepem. Exista in fiinta umana o tendinta fireasca spre explicare. De asemenea, confruntati cu evenimentele, preferam sa facem apel la teoriile noastre anterioare, pentru a evita sa cautam explicatii care nu sunt la indemana.
      In plus, aflati in fata unei situatii noi sau a unei persoane noi, nu putem testa toate ipotezele in privinta lor, pentru ca ne-ar lua prea mult timp. Preferam atunci sa ne incredem in “bunul-simt” popular si sa ne folosim de explicatiile cel mai rapid disponibile.
     Si, in sfarsit, ca sa conservam acest sistem practic de explicare a lumii, avem si tendinta de a exagera numarul de cazuri in care aceste teorii pot fi aplicate la evenimentele cu care ne confruntam.
Psiholog - Psihoterapeut
Iris Gogorici

Scrisul de mana dezvaluie trasaturile noastre de personalitate

      Grafologia este stiinta care are ca obiect studiul scrisului unei persoane pentru a determina caracterul, temperamentul, in general personalitatea, cu calitatile si defectele acelei persoane. Conditia care se impune este ca scrisul analizat sa fie natural, sincer.
    Grafologia ofera indicii asupra ritmicii somatice, asupra dinamicii individualitatii. In genere insa, continutul personalitatii, cu interesele, mobilurile si motivele conduitei, cu atitudinile si aptitudinile, cu idealurile si conceptia noastra despre lume si propria persoana, nu se manifesta prin imaginile scripturale.

     
    Grafologia surprinde mai degraba modurile de manifestare ale individualitatii biologice si ale personalitatii de suprafata, ale omului incadrat vietii sociale, dand indicatii aproximative asupra trairilor si aspiratiilor acestuia in raport cu sine insusi.
     Nu orice trasatura caracteriala are intotdeauna o traducere in scris; se intampla ca o componenta grafica dominanta sa camufleze altele, sa le reduca pana la punctul la care sa poata scapa observatiei.
      Este foarte frecventa confuzia intre expertiza grafica si grafologie.
      Grafologia este un studiu al raporturilor care exista intre scrisul de mana al oamenilor si caracterul lor sau starea lor morala si fizica. Analizeaza scrierea sincera.
      Expertiza grafica se ocupa cu identificarea autorului unui grafism si cu descoperirea falsurilor in scrieri. Studiaza orice fel de scriere (sincera, deghizata, contrafacuta).
Mare parte din reputatia pozitiva a grafologiei in randul maselor se pare ca isi are originea in aceasta confuzie, intrucat expertiza grafica este folosita de catre politie si justitie. Intervine aici ceea ce se numeste “argumentul majoritatii”: daca o credinta este foarte raspandita, inseamna ca este cu necesitate corecta. Sa nu uitam insa ca, la un moment dat, credinta ca pamantul este plat era sustinuta de o majoritate covarsitoare de oameni.
Mai multe studii stiintifice care au avut ca obiect testarea aptitudinilor grafologilor in a detecta abilitati specifice ale subiectilor sau trasaturi de personalitate, au demonstrat ca acestia nu reuseau decat intamplator sa furnizeze informatii conforme cu realitatea.
Prin urmare, putem incadra acest mit in categoria “FALS”.
Psiholog - Psihoterapeut
Iris Gogorici