17 December 2011

Cuvintele care "ne stau pe limba" - Tip of the tongue phenomenon

        Ne-am confruntat cu totii, si nu odata, cu situatia in care nu ne putem aminti un cuvant, chiar daca avem impresia ca ne sta pe varful limbii. E enervant, nu? 
       Sa vedem cum functioneaza fenomenul si ce ne-ar putea ajuta, totusi, sa ne amintim aceste cuvinte care ne scapa.


     Procesul de amintire este unul automat; accesarea informatiei din memorie, ca raspuns la actiunea unui stimul, reprezinta acea parte a memoriei care este automata. Mai simplu, un anumit stimul va genera un raspuns automat. Spre exemplu, mersul pe bicicleta, scrierea propriului nume etc.
      Insa memoria nu functioneaza intotdeauna perfect; se intampla cateodata sa dea rateuri, ceea ce ne face sa comitem greseli sau sa depunem eforturi pentru a ne aminti informatia de care avem nevoie.
     Fenomenul “cuvantului care ne sta pe limba” este un exemplu interesant de rateu al memoriei. Acest fenomen universal are doua caracteristici definitorii: inaccesibilitatea si sentimentul de iminenta. Chiar daca nu ne putem aminti un cuvant, avem sentimentul ca acesta ne sta pe varful limbii. 
       Unii cercetatori au sugerat ca amintirea “zgomotului”, a “sunetului” pe care cuvantul respectiv il produce este la fel de importanta sau, in unele cazuri, chiar mai importanta decat amintirea semnificatiei sale. Este suficient uneori sa auzim un cuvant apropiat de cel pe care il cautam, pentru a ni-l reaminti sau sa ne concentram mai degraba pe a ne aminti sunetul respectivului cuvant decat pe amintirea semnificatiei acestuia. Aceasta concluzie decurge din ipoteza emisa de unii cercetatori, conform careia fenomenul apare datorita slabelor conexiuni dintre intelesul unui cuvant si sunetul produs de acesta, conexiuni care devin mai puternice daca respectivul cuvant este folosit frecvent.
Bineinteles ca fiecare incercam diverse metode pentru a depasi blocajul, care poate fi foarte frustrant. Unii iau la rand literele alfabetului sau incearca sa produca in minte o imagine relevanta, altii ii intreaba pe cei din jur, fiecare incearca in stilul personal. Alteori, cuvantul ne vine in minte spontan, fara niciun motiv aparent. Ar exista totusi un motiv, respectiv acela ca auzirea sau pronuntarea unui sunet, similar cu cel al cuvantului cautat, genereaza amintirea brusca a acestuia.
        Un lucru curios, relevat de cercetari, este acela ca oferirea de indicii ajutatoare are, uneori, efect negativ. Cand persoana isi acceseaza memoria, tot ceea ce isi poate aminti este indiciul care i-a fost oferit si acest lucru ii saboteaza demersul.
    Un studiu publicat de cercetatorii americani James & Burke in “Jurnalul de psihologie experimentala” a explicat ca experientele de genul “cuvant ce ne sta pe limba” se inmultesc atunci cand unele cuvinte nu sunt folosite in mod regulat si se multiplica pe masura inaintarii in varsta. Pentru a ameliora “recuperarea” acestor cuvinte este important sa nu ne lasam memoria sa “rugineasca”. Se recomanda utilizarea limbajului, lectura si rezolvarea de cuvinte incrucisate de-a lungul intregii vieti. Cu cat folosim mai mult limbajul si intalnim mai multe cuvinte noi, cu atat cresc sansele de a retine si de a reproduce aceste cuvinte atunci cand imbatranim.
In incheiere, sa vedem ce am invatat:
  • fenomenul “cuvantului care ne sta pe varful limbii” este unul universal
  • un studiu a relevat faptul ca, din 51 de limbi studiate, 45 foloseau cuvantul “limba” in descrierea acestui fenomen
  • fenomenul apare frecvent, cam odata pe saptamana, insa frecventa sa creste odata cu inaintarea in varsta
  • adesea fenomenul apare cand este vorba despre nume proprii si, tot adesea, ne putem aminti prima litera a cuvantului; ne putem aminti diverse detalii referitoare la o persoana, insa ne este imposibil sa ne amintim numele persoanei
  • si, vestea buna, in 50% dintre cazuri reusim, in cele din urma, sa ne amintim cuvantul cautat.
Psiholog - Psihoterapeut
Iris Gogorici

No comments:

Post a Comment