02 November 2011

Ce este efectul placebo?

      Exista un proverb care spune ca medicamentele vindeca orice om caruia nu i-a fost scris sa moara.
      Fenomenul placebo este cunoscut si folosit de secole iar cuvantul placebo provine din limba latina si poate fi tradus, stricto sensu, prin voi placea sau, mai liber, voi fi placut (agreabil).
       Cuvantul placebo are sensul de agreabil, placut – in sens de promisiune – si deci poate defini asteptarea unui bolnav, cand i se da un medicament, la actiunea utila, placuta a acestuia (Bradu Iamandescu I. si Necula I., 2002).

      In dictionarul medical, acest fenomen este atributul oricărui medicament prescris unui bolnav in scopul de a-i face placere mai degraba decat de a-i fi util. Acest medicament poate fi o substanță de forma farmaceutica, dar neutra din punct de vedere farmaco-dinamic, folosita in scop terapeutic experimental.
        Exista doua forme de placebo:
Placebo inert - care se refera la o substanta inactiva farmacologic, cu un continut neutru;
Placebo activ - atunci cand se utilizează o pastila cu efecte farmacologice, dar care nu este considerata de medic ca avand un efect specific in cazul respectivei afectiuni.

Caracteristicile generale ale efectului placebo:
  • substanta administrata este inerta farmacodinamic;
  • efectul este simptomatic;
  • durata efectului este, de regula, scurta;
  • instalarea efectului este mai rapida decat a unei substante farmacodinamice active;
  • actiune nespecifica.
      „Efectul placebo” este un fenomen dinamic, cu multiple variabile, in care factori ca personalitatea, cognitia, conditionarea influenteaza organismul uman prin mecanisme inca putin clarificate. 
       Nu exista un consens in definirea termenilor de „placebo” si „efect placebo” dar, din variatele abordari existente, se poate afirma ca „placebo” este orice procedura terapeutica sau o componenta a acesteia despre care nu a fost demonstrat ca administrarea sa ar produce o activitate fiziologica sau psihologica specifica, menita sa imbunatateasca starea de sanatate a pacientului in cazul afectiunii tratate. 
    „Placebo” poate fi considerat si un tratament sau procedura terapeutica (inclusiv chirurgicala) care la momentul administrarii era considerat eficace pentru respectiva situatie medicala, desi ulterior studiile au aratat lipsa sa de eficienta.
Surprinzator pentru o substanta inofensiva, administrarea de placebo poate produce efecte secundare ce pot aparea sub forma dependentei de respectivul placebo, in special daca pacientul ajunge la convingerea interioara ca respectivul medicament ii este indispensabil. 
       Placebo imita caracteristici obiective si culturale ale produsului pe care il reprezinta: el imita relatia doza-raspuns a agentului activ (ex: doua pastile placebo au un efect mai bun decat o pastila, o capsula mai mare are un efect mai bun decat una mai mica, culoarea pastilei fiind si ea importanta); de asemenea, se pare ca injectiile placebo produc un efect mai bun decat pastilele placebo.
     Convingerile pacientului reprezinta un aspect dinamic, activ, semnificativ in cadrul complexului fenomen placebo, acest lucru incurajand ideea ca psihoterapia poate beneficia de efectul placebo poate mai mult decat alte terapii. Trebuie subliniat insa ca psihoterapia nu este un placebo.
      “Efectul placebo” nu este sinonim cu „raspunsul placebo”. 
     „Raspunsul placebo” sau „efectul placebo perceput” este orice schimbare care are loc dupa administrarea unui placebo, schimbare care se poate datora unor factori diversi (regresia catre medie, tratamente concomitente pe care pacientul nu a precizat ca le urmeaza, cursul natural al bolii, etc.). 
    Adevaratul „efect placebo” este acea portiune din raspunsul placebo ce nu s-ar fi manifestat daca placebo nu ar fi fost administrat.
      Conceptia conform careia, desi violeaza acordul consimtit, pacientul poate fi inselat in anumite aspecte ”nefundamentale” ale actului terapeutic, pare viabila la nivel abstract, insa la nivel practic, cum ar fi in cazul unei erori medicale, poate avea consecinte nedorite suportate in primul rand de pacient. Un pacient care realizeaza ca medicul a profitat de increderea sa (cu consecinte asupra sanatatii sale), cu greu va mai avea incredere in cadrele medicale. Acesta este marele pericol ce determina costuri umane si sociale: descoperirea inselarii poate duce la pierderea increderii, cu repercusiuni la un moment ulterior, intr-o situatie medicala ce necesita cu adevarat o mare incredere din partea pacientului.
     Prima substanta folosita ca Placebo este apa, numita pretentios aqua simplex, actiunea sa bazandu-se pe prestigiul profesional al medicului care prezenta acest medicament ca fiind foarte bun. Odata cu cresterea nivelului sociocultural al pacientilor, acestia nu au mai putut fi pacaliti usor si, din acest motiv, apa a trebuit sa fie sterilizata, imbuteliata in fiole si administrata.
    Un exemplu in acest sens il sonstituie administrarea injectiilor cu apa distilata in tratarea crizelor Charcot, ca si in cazul isteriilor functionale. In urma injectiilor cu apa distilata, simptomele dispareau pentru o anumita perioada de timp. Astazi se folosesc mai rar aceste metode de tratament.
Factorii de care depinde fenomenul placebo sunt:
  • Bolnavul – studiile au aratat ca unele persoane raspund prin manifestari clinice la administrarea unor substanțe neutre (persoanele placebosensibile sau placeboreactive reprezintă 1/3 din totalul populatiei). Alte persoane nu prezinta niciun fel de manifestari clinice la administrarea substantelor placebo, ele fiind numite persoane placebononreactive si reprezentand 2/3 din populatie.
  • Boala – cercetările au demonstrat ca efectul vizeaza indirect boala, substantele actionand asupra simptomelor si nu asupra etiopatogenezei.
  • Terapeutul si relatia sa cu pacientul – o relatie pozitiva intre cei doi intareste efectul placebo si invers. Efectul terapeutic al substantei depinde nu numai de increderea pacientului in medicamente, ci si de increderea medicului in substanta administrata.
  • Forma farmaceutica a medicamentului – observatiile clinice au aratat ca:
  1. substantele administrate sub forma de injectii sunt mai eficiente decat cele administrate oral
  2. substanțele administrate intravenos sunt mai eficiente decat cele administrate intramuscular
  3. pilulele au un efect placebo mai puternic decat solutiile, iar acestea sunt mai puternice decat tabletele
  4. substantele colorate sunt mai eficiente decat celelalte
  5. substantele sapide si mai ales cele amare sunt mai eficiente.
  • Spitalizarea – prestigiul stiintific al unitatii medicale, dotarea spitalului cu mijloace moderne, pregatirea profesionala si renumele celor ce lucreaza acolo, sporesc fenomenul placebo.
      Efectul placebo insoteste orice act terapeutic. El nu se limiteaza doar la actiunea unei substante farmacologice, ci se refera la orice diferenta intre rezultatul asteptat si rezultatul obtinut prin administrarea unui medicament.
    Remediile placebo, administrate intr-un context medical, au avut ca rezultat emeliorarea sau reducerea semnificativa a simptomelor intr-o gama larga de afectiuni ca alergiile, angina pectorala, astm, cancer, atac cerebral, depresie, diabet, enurezis, boala Meniere, migrene, scleroza multipla, nevroze, patologii oculare, Parkinson, schizofrenie, afectiuni dermatologice, ulcere etc.
      Un studiu recent  a aratat ca aprox. 60% dintre pacientii carora li s-a administrat remediu placebo, au obtinut rezultate semnificativ mai bune decat pacientii din grupul de control, carora nu li s-a administrat niciun remediu.

Iris Gogorici
Psiholog - Psihoterapeut

No comments:

Post a Comment