23 November 2011

Lenea sociala sau de ce unde-s doi puterea scade ...

    Bucurestiul este celebru pentru Casa Poporului, Arcul de Triumf si alte obiective istorice, dar si pentru omniprezentele echipe de muncitori care stationeaza meditativi, zile in sir, pe marginea unei gropi. Va ganditi, probabil, justificat din punct de vedere logic, ca atunci cand de indeplinirea unei sarcini se ocupa mai multe persoane, durata operatiunii va fi redusa iar performanta crescuta.
     Nimic mai neadevarat! Din pacate, cercetarile efectuate asupra muncii colective au relevat ca randamentul muncii colective nu este direct proportional cu numarul de executanti: performanta unui individ in efectuarea unei sarcini este mai slaba atunci cand o realizeaza impreuna cu alte persoane. Acest fenomen a fost denumit de catre cercetatori “lene sociala”.
      Devine individul lenes atunci cand lucreaza in grup? Este ceea ce tind sa demonstreze numeroase studii efectuate pe aceasta tema: performanta colectiva ramane inferioara sumei performantelor obtinute individual, de fiecare membru al grupului.
    De ce se intampla asta? Au fost avansate diverse ipoteze pentru explicarea fenomenului, insa cert este ca lenea sociala apare atunci cand sarcinile colective sunt simple si cand nu se poate spune cu precizie cine si ce a facut. In astfel de situatii individul nu este motivat, pentru ca se afla in imposibilitatea de a-i fi recunoscute meritele individuale in caz de buna performanta. Din acest motiv, presiunea in directia depunerii de efort, se va diminua. Iar atunci cand munca este dirijata de o persoana care da ordine, impactul acestei persoane va fi diluat direct proportional cu numarul persoanelor prezente. Prin urmare, puterea celui care comanda scade pe masura ce numarul celor comandati creste.
      Va surprinde ca rezultatele studiilor stiintifice infirma ceea ce vi s-a spus intotdeauna, si anume ca munca in echipa este superioara si preferabila celei individuale? Daca da, nu disperati! Prezenta unei alte persoane nu are intotdeauna un efect negativ asupra performantei individuale. Insa despre asta vom vorbi intr-un articol viitor.


Iris Gogorici
Psiholog - Psihoterapeut


07 November 2011

Activitatea sexuala cu o frecventa sub limitele normale sau lipsa acesteia, ne afecteaza sanatatea

         Va intrebati poate ce inseamna “limite normale” si aveti dreptate sa ridicati aceasta problema. Bineinteles ca limitele normale si le stabileste fiecare insa, din punct de vedere statistic, normalul arata in felul urmator:
Pentru categoria de varsta 20 ani frecventa actelor sexuale este de 148 ori/an
Pentru categoria de varsta 30 ani frecventa actelor sexuale este de 110 ori/an
Pentru categoria de varsta 40 ani frecventa actelor sexuale este de  78 ori/an
Pentru categoria de varsta 50 ani frecventa actelor sexuale este de  61 ori/an
Pentru categoria de varsta 60 ani frecventa actelor sexuale este de  61 ori/an

       
       De mentionat ca acestea reprezinta medii. Unii dintre subiectii de 65 de ani intervievati faceau sex de sase ori pe saptamana, in vreme ce unii de 20 de ani nu facusera sex niciodata. Insa acestea sunt mai degraba exceptii.
       Revenind insa la mitul nostru, nu exista neaparat dovezi care sa sustina faptul ca lipsa de sex cauzeaza sanatatii, iar parerile in acest sens sunt impartite. Exista insa impresionant de multe dovezi ale faptului ca sexul este benefic sanatatii.
     Spre exemplu, sexul creste nivelul testosteronului, ceea ce contribuie la intarirea oaselor si a muschilor, si furnizeaza colesterol de buna calitate. De asemenea, endorfinele, care sunt calmantele naturale ale organismului, sunt declansate in timpul actului sexual si ajuta la reducerea durerilor, energizeaza si sunt eficiente in cazul artritei. Probabil de aici si vorba romaneasca “sexul este aspirina saracului”.
     Alte beneficii sunt generate de hormonul DHEA (dehidropiandrosteron), care este eliberat de organism cu putin timp inaintea orgasmului si care imbunatateste perceptia, intareste sistemul imunitar, inhiba dezvoltarea tumorilor si intareste oasele.
      La femei, in timpul actului sexual este eliberata o cantitate mare de oxitocina iar nivelul estrogenului creste si el. Estrogenul se afla in stransa legatura cu rezistenta oaselor si cu sanatatea sistemului cardiovascular la femei.
        Efectul hormonilor degajati de organism in timpul actului sexual este de protectie a inimii si de prelungire a vietii. In concluzie, mai mult sex inseamna o viata mai lunga si un nivel mai scazut de stres.
Psiholog - Psihoterapeut
Iris Gogorici

02 November 2011

Rugaciunile vindeca?

    Multi oameni cred ca rugaciunile adresate unei Fiinte Superioare au puterea de a vindeca insa, desi s-au efectuat nenumarate studii pentru a verifica aceasta credinta, niciunul dintre ele nu a putut dovedi acest lucru. 
     In "Dictionarul Diavolului", Ambrose Pierce definea rugaciunea astfel: “Rugaciunea? Sa ceri ca legile universului sa fie anulate pentru un singur petent care se declara nevrednic”.
      In Statele Unite, 95% din populatie crede in Dumnezeu, iar 80% se roaga regulat si sunt convinsi ca Dumnezeu actioneaza prin intermediul medicilor. Un studiu, efectuat pe un esantion de 1.000 de adulti americani, arata ca 790 (adica un procent urias) dintre acestia erau convinsi ca o credinta puternica poate ajuta la vindecarea unei boli. 
     Cu siguranta exista o legatura intre gradul de religiozitate si starea de sanatate. De exemplu, studiile efectuate au aratat ca unele grupuri religioase (cum ar fi mormonii, preotii catolici, etc.) sunt mai sanatoase si traiesc mai mult. Rezultatele nu sunt deloc surprinzatoare, mai ales daca tinem cont de faptul ca apartenenta la astfel de grupuri este conditionata de conformarea la anumite standarde, majoritatea acestora fiind asociate cu riscuri semnificativ mai mici asupra starii de sanatate, ca de exemplu renuntarea la fumat si alcool, respectarea posturilor, renuntarea la carne in unele cazuri etc.
     Exista, de asemenea, studii care arata ca practica yoga sau atitudinea pozitiva, asociate cu tratamentul medicamentos, ne pot ajuta sa trecem mai usor peste anumite afectiuni, sa grabim vindecarea unor afectiuni sau sa tinem sub control afectiuni cronice. Prin urmare, este posibil ca pentru multi oameni religia sa genereze aceasta atitudine pozitiva care, la randul ei, sa ajute la vindecare.
    Concret insa, pana in prezent, legaturile stiintifice dintre religie, sanatate si spiritualitate sunt inca inconsistente si slabe.
        Poate ca, intr-o zi, un studiu va demonstra ca rugaciunile au, intr-adevar, puterea de a vindeca. Pana acum insa, nu exista un astfel de studiu, dar poate ca ar merita sa ne rugam pentru asta.

Iris Gogorici
Psiholog - Psihoterapeut

Ce este efectul placebo?

      Exista un proverb care spune ca medicamentele vindeca orice om caruia nu i-a fost scris sa moara.
      Fenomenul placebo este cunoscut si folosit de secole iar cuvantul placebo provine din limba latina si poate fi tradus, stricto sensu, prin voi placea sau, mai liber, voi fi placut (agreabil).
       Cuvantul placebo are sensul de agreabil, placut – in sens de promisiune – si deci poate defini asteptarea unui bolnav, cand i se da un medicament, la actiunea utila, placuta a acestuia (Bradu Iamandescu I. si Necula I., 2002).

      In dictionarul medical, acest fenomen este atributul oricărui medicament prescris unui bolnav in scopul de a-i face placere mai degraba decat de a-i fi util. Acest medicament poate fi o substanță de forma farmaceutica, dar neutra din punct de vedere farmaco-dinamic, folosita in scop terapeutic experimental.
        Exista doua forme de placebo:
Placebo inert - care se refera la o substanta inactiva farmacologic, cu un continut neutru;
Placebo activ - atunci cand se utilizează o pastila cu efecte farmacologice, dar care nu este considerata de medic ca avand un efect specific in cazul respectivei afectiuni.

Caracteristicile generale ale efectului placebo:
  • substanta administrata este inerta farmacodinamic;
  • efectul este simptomatic;
  • durata efectului este, de regula, scurta;
  • instalarea efectului este mai rapida decat a unei substante farmacodinamice active;
  • actiune nespecifica.
      „Efectul placebo” este un fenomen dinamic, cu multiple variabile, in care factori ca personalitatea, cognitia, conditionarea influenteaza organismul uman prin mecanisme inca putin clarificate. 
       Nu exista un consens in definirea termenilor de „placebo” si „efect placebo” dar, din variatele abordari existente, se poate afirma ca „placebo” este orice procedura terapeutica sau o componenta a acesteia despre care nu a fost demonstrat ca administrarea sa ar produce o activitate fiziologica sau psihologica specifica, menita sa imbunatateasca starea de sanatate a pacientului in cazul afectiunii tratate. 
    „Placebo” poate fi considerat si un tratament sau procedura terapeutica (inclusiv chirurgicala) care la momentul administrarii era considerat eficace pentru respectiva situatie medicala, desi ulterior studiile au aratat lipsa sa de eficienta.
Surprinzator pentru o substanta inofensiva, administrarea de placebo poate produce efecte secundare ce pot aparea sub forma dependentei de respectivul placebo, in special daca pacientul ajunge la convingerea interioara ca respectivul medicament ii este indispensabil. 
       Placebo imita caracteristici obiective si culturale ale produsului pe care il reprezinta: el imita relatia doza-raspuns a agentului activ (ex: doua pastile placebo au un efect mai bun decat o pastila, o capsula mai mare are un efect mai bun decat una mai mica, culoarea pastilei fiind si ea importanta); de asemenea, se pare ca injectiile placebo produc un efect mai bun decat pastilele placebo.
     Convingerile pacientului reprezinta un aspect dinamic, activ, semnificativ in cadrul complexului fenomen placebo, acest lucru incurajand ideea ca psihoterapia poate beneficia de efectul placebo poate mai mult decat alte terapii. Trebuie subliniat insa ca psihoterapia nu este un placebo.
      “Efectul placebo” nu este sinonim cu „raspunsul placebo”. 
     „Raspunsul placebo” sau „efectul placebo perceput” este orice schimbare care are loc dupa administrarea unui placebo, schimbare care se poate datora unor factori diversi (regresia catre medie, tratamente concomitente pe care pacientul nu a precizat ca le urmeaza, cursul natural al bolii, etc.). 
    Adevaratul „efect placebo” este acea portiune din raspunsul placebo ce nu s-ar fi manifestat daca placebo nu ar fi fost administrat.
      Conceptia conform careia, desi violeaza acordul consimtit, pacientul poate fi inselat in anumite aspecte ”nefundamentale” ale actului terapeutic, pare viabila la nivel abstract, insa la nivel practic, cum ar fi in cazul unei erori medicale, poate avea consecinte nedorite suportate in primul rand de pacient. Un pacient care realizeaza ca medicul a profitat de increderea sa (cu consecinte asupra sanatatii sale), cu greu va mai avea incredere in cadrele medicale. Acesta este marele pericol ce determina costuri umane si sociale: descoperirea inselarii poate duce la pierderea increderii, cu repercusiuni la un moment ulterior, intr-o situatie medicala ce necesita cu adevarat o mare incredere din partea pacientului.
     Prima substanta folosita ca Placebo este apa, numita pretentios aqua simplex, actiunea sa bazandu-se pe prestigiul profesional al medicului care prezenta acest medicament ca fiind foarte bun. Odata cu cresterea nivelului sociocultural al pacientilor, acestia nu au mai putut fi pacaliti usor si, din acest motiv, apa a trebuit sa fie sterilizata, imbuteliata in fiole si administrata.
    Un exemplu in acest sens il sonstituie administrarea injectiilor cu apa distilata in tratarea crizelor Charcot, ca si in cazul isteriilor functionale. In urma injectiilor cu apa distilata, simptomele dispareau pentru o anumita perioada de timp. Astazi se folosesc mai rar aceste metode de tratament.
Factorii de care depinde fenomenul placebo sunt:
  • Bolnavul – studiile au aratat ca unele persoane raspund prin manifestari clinice la administrarea unor substanțe neutre (persoanele placebosensibile sau placeboreactive reprezintă 1/3 din totalul populatiei). Alte persoane nu prezinta niciun fel de manifestari clinice la administrarea substantelor placebo, ele fiind numite persoane placebononreactive si reprezentand 2/3 din populatie.
  • Boala – cercetările au demonstrat ca efectul vizeaza indirect boala, substantele actionand asupra simptomelor si nu asupra etiopatogenezei.
  • Terapeutul si relatia sa cu pacientul – o relatie pozitiva intre cei doi intareste efectul placebo si invers. Efectul terapeutic al substantei depinde nu numai de increderea pacientului in medicamente, ci si de increderea medicului in substanta administrata.
  • Forma farmaceutica a medicamentului – observatiile clinice au aratat ca:
  1. substantele administrate sub forma de injectii sunt mai eficiente decat cele administrate oral
  2. substanțele administrate intravenos sunt mai eficiente decat cele administrate intramuscular
  3. pilulele au un efect placebo mai puternic decat solutiile, iar acestea sunt mai puternice decat tabletele
  4. substantele colorate sunt mai eficiente decat celelalte
  5. substantele sapide si mai ales cele amare sunt mai eficiente.
  • Spitalizarea – prestigiul stiintific al unitatii medicale, dotarea spitalului cu mijloace moderne, pregatirea profesionala si renumele celor ce lucreaza acolo, sporesc fenomenul placebo.
      Efectul placebo insoteste orice act terapeutic. El nu se limiteaza doar la actiunea unei substante farmacologice, ci se refera la orice diferenta intre rezultatul asteptat si rezultatul obtinut prin administrarea unui medicament.
    Remediile placebo, administrate intr-un context medical, au avut ca rezultat emeliorarea sau reducerea semnificativa a simptomelor intr-o gama larga de afectiuni ca alergiile, angina pectorala, astm, cancer, atac cerebral, depresie, diabet, enurezis, boala Meniere, migrene, scleroza multipla, nevroze, patologii oculare, Parkinson, schizofrenie, afectiuni dermatologice, ulcere etc.
      Un studiu recent  a aratat ca aprox. 60% dintre pacientii carora li s-a administrat remediu placebo, au obtinut rezultate semnificativ mai bune decat pacientii din grupul de control, carora nu li s-a administrat niciun remediu.

Iris Gogorici
Psiholog - Psihoterapeut