16 October 2011

De ce este cascatul contagios?

    Poate ca nu este unul dintre cele mai mari mistere ale vietii, dar este unul care persista si care continua sa intrige cercetatorii.
    Cu siguranta vi s-a intamplat, si nu doar odata, sa va surprindeti cascand atunci cand vedeti pe altcineva facand acest lucru. Chiar si numai ascultand sau citind un material despre cascat, vi se poate intampla sa va molipsiti. Intre 40 si 60% dintre adultii sanatosi casca atunci cand vad pe cineva cascand, cand citesc despre cascat sau cand se gandesc la cascat.
      Interesant este ca acest comportament contagios se manifesta si la cimpanzei, nu doar la oameni.
       Cu siguranta v-ati pus si intrebarea de ce se intampla, de ce cascatul este molipsitor?
      Cascatul este un fenomen care intriga, inca nu i se cunoaste cu certitudine utilitatea si, mai ales, nu se stie de ce este molipsitor.
      Au existat de-a lungul timpului diferite teorii referitoare la utilitatea cascatului. Una dintre cele mai recente este aceea conform careia rolul cascatului este de a mentine creierul treaz in situatiile in care somnul nu este dorit. Aceasta varianta ar explica de ce cascam dimineata devreme, precum si noaptea, cand ne luptam sa ramanem treji.
      O teorie mai veche era aceea care consta in presupunerea ca am casca din cauza unui deficit de oxigenare a creierului, teorie considerata astazi falsa, deoarece mai multe experimente in care subiectii primeau mai mult oxigen sau dioxid de carbon s-au desfasurat fara consecinte asupra cascatului.
      O ipoteza luata in calcul de catre cercetatori a fost aceea conform careia cascatul prin contagiune ar putea face parte dintr-un fenomen mai general, cel al capacitatii de a intelege starile mentale ale celorlalte persoane (emotii, credinte, intentii).
    Studiile efectuate in acest sens au demonstrat ca transmiterea cascatului se bazeaza pe mecanica empatiei, intrucat atinge mai mult persoanele care au capacitatea de a percepe starile interioare ale celorlalti si de a le impartasi. Atunci cand vad o persoana cascand, unii indivizi sunt capabili, prin empatie, sa simta aceeasi nevoie de a casca, ceea ce declanseaza o “personificare”; cu alte cuvinte, ei casca la randul lor, fara sa constientizeze fenomenul.
     Personalitatile cu tendinte schizotipice, care au dificultati in a percepe si a impartasi starile interioare ale celorlalti, nu sunt contaminate. Aceste rezultate explica si de ce schizofrenicii, care au dificultati in a intelege intentiile celorlalti, nu prezinta tendinta de a casca prin contagiune.
    Personalitatea schizotipica este marcata prin competente reduse in ceea ce priveste relatiile (anxietate sociala, lipsa prietenilor apropiati), prin distorsiuni cognitive si perceptive (perceperea unor senzatii neobisnuite sau bizare, gandire magica, suspiciune), printr-o saracie a afectelor si conduite excentrice (comportamente bizare).
     A nu se intelege ca toate persoanele care nu se molipsesc de cascatul celorlalti sunt schizofrene sau bolnave psihic. 
    Daca va molipsiti usor de cascatul celorlalti, sunt sanse sa puteti fi definiti ca niste persoane capabile de un nivel crescut de empatie, adica puteti identifica si intelege usor starile de spirit ale celor din jur. Daca insa vederea unei persoane care casca nu va afecteaza in niciun fel, atunci este posibil sa aveti cateva trasaturi de personalitate schizotipica, ceea ce echivaleaza cu o dificultate in a resimti ceea ce traiesc ceilalti.
      La copil este acest comportament apare in jurul varstei de 4 ani. Fetusii incep sa caste cam la 11 saptamani de la concepere. Doar aproximativ 50% dintre copiii cu autism dobandesc acest comportament, iar in cazurile severe de autism acest comportament nu se manifesta deloc. 
      Prin urmare, daca am aflat cate ceva despre diferentele dintre indivizi in ceea ce priveste cascatul, despre utilitatea acestui gen de contagiune nu stim aproape nimic. Unii cercetatori presupun ca molipsirea de cascat ar fi un vestigiu al evolutiei care i-a ajutat, probabil, pe stramosii nostri sa isi coordoneze perioadele de activitate si de repaos, permitand membrilor unui grup sa faca acelasi lucru in acelasi timp. Este posibil ca asa sa fi inceput primele activitati umane de grup.

Iris Gogorici
Psihoterapeut

15 October 2011

Barbatii si femeile sunt diferiti

      Nu sunt putine dovezile stiintifce care arata ca intre creierele femeilor si cele ale barbatilor exista diferente, insa adevarata dimensiune a acestor diferente si implicatiile lor raman, deocamdata, un teritoriu virgin. Exista diferente neurologice si hormonale intre noi, dar ce semnificatie au ele, cum afecteaza acestea felul in care functionam si felul in care traim impreuna?
    Primul lucru care trebuie mentionat aici este ca structura si functiile creierului tuturor fiintelor inzestrate cu sistem nervos se modifica in urma experientelor legate de lumea inconjuratoare prin care trec. Stim acest lucru ca urmare a cercetarilor efectuate de doctorul Eric Kandel, profesor la Universitatea Columbia, din New York, cercetari pentru care acesta a primit Premiul Nobel.
    Creierul nu este niciodata cu adevarat “format”, cercetari recente aratand ca, si dupa copilarie si pubertate, creierul continua sa se dezvolte, pe toata durata vietii, atata vreme cat primeste stimuli adecvati.
     Cu toate ca sexul fiecaruia dintre noi este determinat in momentul conceptiei si traim tot restul vietii cu acelasi sex, in realitate devenim mai mult sau mai putin femei sau barbati pe masura ce inaintam in varsta. Nivelurile diferite ale hormonilor prezenti in organism de-a lungul vietii fiecaruia dintre noi ne influenteaza in continuare sexul. Cu alte cuvinte, genele ne determina sexul, iar hormonii adauga sarea si piperul.
    Unele diferente dintre femei si barbati sunt, intr-adevar, predeterminate genetic insa, imediat ce venim pe lume, incepe sa se manifeste puternic mediul in care traim, in sensul ca ne influenteaza sau chiar ne modifica infrastructura, modeland felul in care actionam si interactionam cu cei din jur.
    Sexul fiecaruia dintre noi este determinat inca din momentul conceptiei, acest sex influentand toate sistemele noastre organice, inclusiv creierul. Cromozomul sexual, cel care determina organele sexuale, este transmis de tata in momentul conceptiei. Daca tatal transmite un cromozom X, inseamna ca embrionul va avea doi cromozomi X si se va dezvolta ca femeie. Daca tatal transmite un cromozom Y, se va crea o pereche de cromozomi XY, iar embrionul se va dezvolta ca barbat. La 6-8 saptamani dupa concepere, fatul nu are inca sex si se poate dezvolta fie ca baiat, fie ca fata din punct de vedere al organelor genitale.
    Creierul masculin si cel feminin difera substantial in privinta anatomiei, a compozitiei chimice, a fluxului sanguin si a metabolismului. Chiar si mecanismele prin care producem ideii si emotii, prin care stocam amintiri, prin care conceptualizam si memoram experientele, prin care rezolvam problemele, sunt altele.
     Exista doua tendinte naturale ale creierului uman: aceea de a intelege lucrurile ca sisteme, si barbatii tind sa fie mai interesati de felul cum functioneaza lucrurile, si aceea de a reactiona corespunzator la emotiile celorlalti, in acest sens femeile dovedind mai multa empatie.
      Prin urmare, mitul este unul adevarat.

Iris Gogorici
Psihoterapeut

Este homosexualitatea o optiune sau o determinare genetica?

    Tiparul de baza al corpului si creierului embrionului uman este de tip feminin in structura sa. Ca urmare, toti barbatii au reminescente feminine, cum ar fi glandele mamare, nefunctionale, dar cu potential de a produce lapte.
     Asa cum stim deja, de la sase pana la opt saptamani dupa concepere, embrionul masculin (XY), primeste o doza masiva de hormoni androgeni (masculini) care formeaza testiculele si, apoi, o adoua doza care modifica de fapt creierul, dintr-o forma feminina, intr-una cu o configuratie masculina. Ce vreau sa spun de fapt este ca, daca embrionul masculin nu primeste suficienti hormoni masculini la momentul oportun, exista doua variante. Prima varianta este aceea in care baiatul  se poate naste cu o structura a creierului mai degraba feminina decat masculina si, cu alte cuvinte, mai mult ca sigur, pana la varsta pubertatii va fi homosexual. O a doua varianta este aceea in care un baiat se poate naste cu un creier care functioneaza in totalitate dupa un tipar feminin, desi are organe masculine. Probabilitatea ca aceasta persoana sa fie transsexual este una foarte mare, adica sa apartina din punct de vedere biologic unui sex, dar sa stie ca, de fapt, este de sex opus.
     Tiparul homosexual se fixeaza in jurul varstei de cinci ani si scapa de sub controlul persoanei in cauza.
     Principalele cauze ale aparitie modificarilor hormonale (respectiv blocarea testosteronului) pe timpul sarcinii, care pot conduce la nasterea de copii homosexuali sunt: traumatismele grave in primele luni de sarcina, stresul si unele medicamente (ex: administrarea de hormoni feminini, cum ar fi estrogenii, in ideea ca ajuta sarcina, creste cu de 5 pana la 10 ori posibilitatea de a naste un baiat homosexual).
      Desi in Antichitate homosexualitatea era nu numai ingaduita, ci si respectata, pe parcursul istoriei pozitia societatii fata de aceasta s-a schimbat radical, pana la punctul in care, in secolul XXI, majoritatea persoanelor apartinind generatiilor mai in varsta crede ca homosexualitatea este un fenomen de data recenta si “nefiresc”.
     Homosexualitatea exista si la animale, la primate comportamentul homosexual fiind o modalitate de a crea legaturi intre membrii unui grup sau de a dovedi supunere fata de un membru considerat superior.
    Ce vreau sa punctez este ca, homosexualitatea nu este o optiune, ci este genetica, innascuta, iar mediul in care suntem crescuti joaca un rol mai putin important in determinarea comportamentului nostru din acest punct de vedere. Prin urmare, eforturile parintilor de a inabusi tendintele homosexuale ale copiilor, nu au niciun efect.
       Probabil ca daca aceste evidente stiintifice ar fi popularizate mai intens, homosexualilor si transsexualilor le-ar fi mult mai usor in interactiunile cu societatea. Majoritatea oamenilor sunt mai toleranti si accepta mai usor o persoana la care aceste diferente sunt innascute si nu tin de o alegere care, in opinia lor, este inacceptabila. Oamenii accepta mai usor persoanele autiste sau copiii cu malformatii congenitale, pentru ca s-au nascut asa, spre deosebire de homosexuali care se presupune, gresit de altfel, ca isi pot alege stilul de viata.
      De altfel, si majoritatea homosexualilor crede, tot in mod gresit, ca homosexualitatea este o optiune si face parada de aceasta “optiune”, generand astfel o atitudine rauvoitoare din partea multor oameni.
       In concluzie, homosexualitatea nu este o boala si, prin urmare, nu este contagioasa, nu necesita tratament medicamentos si nici nu se "vindeca". Este o caracteristica genetica innascuta, la fel cum sunt si ochii albastri, pistruii, parul roscat sau dislexia.


Iris Gogorici
Psihoterapeut








De ce horoscopul zilnic din ziar se potriveste aproape intotdeauna fiecaruia dintre noi?

    De ce rezultatele testelor de personalitate din revistele glossy ni se potrivesc aproape intotdeauna? De ce horoscopul zilnic din ziar se potriveste aproape intotdeauna fiecaruia dintre noi? De ce previziunile ghicitoarelor par a se potrivi intotdeauna contextului nostru de viata?
    Vorbim in acest caz de efectul Barnum (cunoscut si sub denumirea de efectul Forer), fenomen pus in evidenta, in 1949, de psihologul Bertram R. Forer.
     Efectul Barnum reprezinta tendinta oamenilor de a accepta o vaga descriere ca potrivindu-se perfect propriei persoane, fara a-si da seama ca respectiva descriere s-ar putea aplica la fel de bine oricui altcuiva.
     Phineas Taylor Barnum este fondatorul circului si i se atribuie doua expresii celebre. Una este aceea ca “In orice spectacol fiecare trebuie sa creada ca exista acolo ceva, cat de mic, special pentru el”, iar a doua este aceea ca “In fiecare minut se naste un fraier ...”. Nu suna prea dragut, dar se pare ca Barnum a avut dreptate si “teoria” lui functioneaza, ea fiind confirmata de mai multe experimente stiintifice efectuate de-a lungul timpului. Din aceste studii reiese ca trasaturile de caracter care ne avantajeaza sunt mai usor acceptate ca o descriere precisa a personalitatii noastre, decat trasaturile dezavantajoase. Puteti verifica acest lucru spunand unei persoane ceva de genul “Cred ca ai un puternic simt al dreptatii”. Nu fiti surprinsi sa constatati ca raspunsul va fi, aproape invariabil, “da, asa este”.
     O explicatie a efectului Barnum a fost oferita de Dickson si Kelly, in 1985. Se pare ca ne plac flatarea si discursurile care ne valorizeaza si ca, deseori, nu percepem intr-o analiza decat ceea ce ne convine. Tot cei doi au constatat ca efectul Barnum este prezent in mai mare masura la persoanele cu o mare nevoie de aprobare sau cu tendinte autoritare.
    Studiile stiintifice ale anumitor practici sau pseudostiinte precum astrologia, numerologia sau grafologia, demonstreaza ca acestea nu constituie instrumente valide pentru evaluarea personalitatii. Totusi, majoritatea clientilor acestora sunt satisfacuti si convinsi de precizia lor, deoarece ele par sa faca analize precise.


Iris Gogorici
Psihoterapeut



Exista anumite indicii care ne spun, cu certitudine, ca o persoana minte

    Nu exista un semn propriu-zis al minciunii, al inselaciunii. Nu exista un “nas al lui Pinocchio” sau vreun gest, o expresie faciala, o zvacnire a unui muschi care sa indice, cu certitudine, ca o persoana minte. Si nu exista indicii de inselatorie valabile pentru toate fiintele umane. Exista insa indicii ale emotiilor care nu se potrivesc cu felul firesc de a fi al unei persoane.
      Pentru a ne da seama daca o persoana incearca sa insele, trebuie sa analizam mai multe date in acelasi timp, provenite din mai multe surse: cuvinte, pauze ale vocii, sunetul vocii, expresii, miscari ale capului, gesturi, expresii faciale, postura, inrosirea sau albirea fetei etc. Cei mai multi oameni au tendinta de a acorda cea mai mare atentie surselor cel mai putin demne de incredere, cuvintele si expresiile faciale, si sunt astfel indusi in eroare cu usurinta. 
    Este adevarat ca mincinosii nu monitorizeaza, nu controleaza si nu isi mascheaza toate manifestarile de comportament. De altfel, este foarte putin probabil ca cineva sa poata controla permanent ceea ce face. Insa, este la fel de adevarat ca mincinosii ascund si falsifica ceea ce se asteapta ca persoanele din jur sa urmareasca mai atent. Prin urmare, cei care mint tind sa fie foarte atenti la cuvintele pe care le folosesc. Dupa cuvinte,  o alta sursa pe care oamenii au tendinta sa o urmareasca pentru a incerca sa isi dea seama daca sunt mintiti sau nu, este fata. Fetei i se acorda atentie in buna parte pentru ca reprezinta marca si simbolul personalitatii si este modalitatea principala prin care deosebim o persoana de alta. De altfel, cercetarile au concluzionat ca exista o parte a creierului specializata in recunoasterea fetelor. Un alt motiv pentru care i se acorda atata atentie este acela ca fata este locul principal unde se afiseaza emotiile, fiind direct conectata la zonele cerebrale implicate in generarea emotiilor.
       Indiferent de rasa, etnie, varsta si sex, chipurile oamenilor dezvaluie sapte tipuri de emotii. Una dintre ele este absolut neutra: uimirea. Cinci dintre ele sunt negative: teama, furia, tristetea, dezgustul si dispretul. Si una singura este pozitiva: fericirea. Beneficiem de o singura emotie pozitiva pentru ca, in termeni evolutionisti, scopul principal al existentei este supravietuirea, iar pentru a supravietui nu avem, surprinzator, nevoie de fericire. Abia dupa ce nevoile de baza ale supravietuirii au fost satisfacute, incepem sa acordam din ce in ce mai multa importanta fericirii.
        Fiintele umane au un numar de muschi faciali mai mare decat al oricarei alte specii de pe pamant si este singurul loc de pe suprafata corpului uman unde muschii sunt atasati direct de piele. Prin urmare, fata are o mare mobilitate si pielea se modeleaza rapid ca reactie la impulsurile venite de la creier. 
       Expresiile faciale apar, au un punct maxim, si apoi se estompeaza, iar durata lor variaza in mod obisnuit de la o jumatate de secunda pana la 4 secunde. Expresiile faciale sunt universale. Chiar si persoanele nascute fara simtul vazului, care nu au putut invata prin imitare expresiile, folosesc acelasi cod facial ca oricare alta fiinta umana.
        Interesant este insa ca atunci cand mintim, incercam sa ne ascundem adevaratele emotii, insa nu putem controla in totalitate acest proces. Ca urmare, emotia pe care o resimtim cu adevarat apare pe fata sub forma unei microexpresii, care dureaza 1/24 dintr-o secunda, si care poate fi identificata de persoane specializate sau cu un talent nativ in studiul fetei umane. Abia aceste emotii ascunse, manifestate sub forma de microexpresii, pot constitui un indiciu al faptului ca respectiva persoana incearca sa ascunda ceva. Insa de aici si pana la a concluziona ca persoana minte, este cale lunga. Este foarte probabil ca respectiva persoana sa incerce sa ascunda ceva, insa se pune intrebarea ce anume ascunde si de  ce.
       Prin urmare, mitul nasului lui Pinocchio este unul fals. Este foarte adevarat ca unele dintre cele mai importante indicii de detectare a inselatoriei sunt localizate pe fata, insa nu  sub o forma atat de evidenta ca nasul lui Pinocchio.


Iris Gogorici
Psihoterapeut

De ce ne uitam sub pat dupa ce am vazut un film de groaza?

       Ne uitam in urma noastra, pe strada, dupa ce am vazut la cinema un film cu criminali in serie. Punem zgomotele din casa pe seama unor spirite dupa ce am vazut un film cu fantome. Nu lasam copilul sa se intoarca singur de la scoala pentru ca am vazut la stiri ca un copil a fost rapit intr-un oras din celalalt colt al tarii. Acest gen de judecati accelerate, denumite “euristici”, ne permit sa actionam rapid dar, din pacate, adesea intr-o maniera aproximativa.
 Exemplele de mai sus au legatura cu ceea ce se cheama “euristica disponibilitatii”, adica un gen de judecata care utilizeaza nu frecventa reala de aparitie a unui eveniment, ci “disponibilitatea” sa in mintea noastra. Euristica disponibilitatii ne conduce la supraestimarea aparitiei unor evenimente.
  Exista si o “euristica a majoritatii” care ne face sa credem, de exemplu, ca o carte este buna pentru ca a fost cumparata de milioane de oameni. Iar din cauza “euristicii temporale” credem ca un proiect este de mai buna calitate, doar pentru ca intocmirea lui a necesitat mult timp.
  In foarte multe situatii judecam ca suficienta informatia pe care ne-o furnizeaza acest gen de scheme si nu ne obosim sa mergem pana la capat, cautand alte informatii inainte de a emite o judecata sau, mai grav, inainte de a lua o decizie. Daca ne bazam numai pe memorie pentru a evalua o probabilitate oarecare, ar trebui sa tinem cont de faptul ca exemplele cu cele mai multe sanse sa ne vina in minte sunt: cele care au fost inmagazinate recent in memorie; cele care sunt incarcate afectiv (evenimente dramatice, surprinzatoare); cele care se potrivesc cu credintele noastre; si cele mai cunoscute, mai familiare. De exemplu, daca suntem intrebati care dintre orasele Pisa si Trieste sunt mai populate, vom avea tendinta de a-l alege pe cel mai cunoscut, adica Pisa, fara sa cautam alte informatii care sa confirme sau sa infirme judecata noastra initiala.


Iris Gogorici
Psihoterapeut

Creierul barbatilor este mai mare


Creierele barbatilor sunt mai mari decat cele ale femeilor, in medie, cu 10%. Dar dimensiunea nu inseamna totul. 
Femeile au mai multa materie cenusie in anumite zone ale creierului si conexiuni mai complexe si mai extinse intre celulele creierului fata de barbati, mai ales in cortexul frontal, zona cerebrala implicata in functionarea ratiunii si in adoptarea deciziilor. Mai exact, in zona care reprezinta “centrul executiv” al creierului.
Este la fel de adevarat si faptul ca fetusii de sex masculin au mai multi neuroni decat cei de sex feminin, insa este foarte probabil ca din acest motiv la baieti sa se inregistreze mai multe defecte de dezvoltare decat la fete, caci este nevoie de mai multa energie pentru a le mentine creierele in forma.
Tot in legatura cu cele de mai sus, trebuie mentionat si ca la ambele capete ale spectrului, adica printre varfurile de competenta si la nivelul incompetentei totale, se afla mai multi baieti decat fete.


Iris Gogorici
Psihoterapeut