21 September 2011

Curiozitati despre somn si vise

   Visele si ceea ce se intampla in timpul somnului constituie unele dintre cele mai misterioase experiente ale vietii, care isi au originile in creier.
   Somnul este o stare fiziologica periodica si reversibila, caracterizata prin suprimarea temporara a constientei, prin abolirea partiala a sensibilitatii si incetinirea functiilor vietii organice (ritm respirator, ritm cardiac, relaxare musculara, scaderea temperaturii cu aproximativ 0,5 grade C, scaderea functiilor secretorii).
   Desi importanta somnului nu poate fi pusa la indoiala, oamenii de stiinta nu cunosc cu exactitate de ce este atat de important pentru supravietuirea noastra. Exista, desigur, mai multe teorii in acest sens, insa niciuna dintre ele nu a fost confirmata cu certitudine.
   In Roma Antica, unele vise erau date spre analiza si interpretarea Senatului, deoarece se credea ca sunt mesaje de la zei. Tot visele au servit de-a lungul timpului ca sursa de inspiratie pentru artisti. Dar ce stim de fapt despre somn si vise?
   Toata lumea viseaza Fiecare fiinta umana viseaza, exceptie facand cazurile de tulburari psihice extreme. Daca vi se pare ca nu visati, inseamna ca pur si simplu ati uitat ca ati visat.
   Numarul viselor intr-o noapte Majoritatea oamenilor viseaza aproximativ 1-2 ore intr-o noapte, cu o medie de 4-7 vise pe noapte.
   Vise uitate Dupa cinci minute uitam jumatate dintr-un vis. Dupa 10 minute de cand am visat, uitam peste 90% din continutul visului. Daca doriti sa va aduceti aminte continutul viselor, notati-le imediat ce va treziti. Daca suntem treziti in timp ce visam, este mult mai probabil sa ne amintim ceea ce am visat decat daca dormim pana ce ne trezim in mod natural. Uitam cam 95% dintre vise.
   Barbatii si femeile viseaza diferit Barbatii au tendinta de a visa mai mult despre alti barbati (70% dintre personajele din visul unui barbat sunt tot barbati), in vreme ce visele femeilor contin un numar aproximativ egal de barbati si femei. Pe langa asta,  in general, barbatii manifesta in vis emotii mai agresive decat femeile.
   Paralizia corpului Stadiul miscarilor oculare rapide (REM) este un stadiu normal al somnului caracterizat prin miscari rapide ale globilor oculari. Acest stadiu ocupa cam 20-25% din durata totala a somnului, adica aproximativ 90-120 de minute din durata somnului de noapte. In timpul acestui stadiu, corpul este paralizat de un mecanism al creierului, prin eliberarea unor substante, astfel incat miscarile care apar in vis sa nu provoace miscarea efectiva a corpului. 
   La mamifere, in timpul somnului, activitatea cerebrala trece prin doua stadii diferite, somnul lent/somnul cu unde lente/somnul non-REM (NREM) si somnul paradoxal/somnul cu unde rapide/somnul REM, care alterneaza ciclic pe durata somnului; in cazul oamenilor, somnul de noapte incepe cu aproximativ 80 de minute de somn lent, urmate de 5-30 de minute de somn paradoxal. Episoadele de somn paradoxal sunt mai scurte in prima parte a noptii, cu tendinta de marire catre dimineata.
   In timpul somnului lent, corpul se misca foarte putin, insa este capabil sa produca miscari de genul rasucitului in pat sau chiar evenimente motorii de genul mersului sau vorbitului in somn. In acest stadiu muschiul cardiac si respiratia au un ritm uniform, regulat, iar globii oculari de misca incet.
   In timpul somnului paradoxal, ritmul cardiac, respiratia si tensiunea arteriala variaza.Globii oculari se misca rapid deoarece majoritatea viselor au loc in acest stadiu al somnului iar persoana “priveste” probabil obiectele care se misca in vis. In faza de somn paradoxal se constata abolirea totala a activitatii musculare scheletice, corpul fiind intr-o stare de paralizie aproape totala, care are rolul de a preveni aparitia miscarilor ca reactie la actiunile care au loc in vis. Unii muschi periferici, ca de exemplu cei ai degetelor si ai fetei, raman in continuare aproximativ activi. In timpul acestei faze a somnului, eliberarea de neurotransmitatori (norepinefrina, serotonina si histamina) este complet suprimata. Ca urmare, neuronii motori nu sunt stimulati, ceea ce genereaza atonia REM (paralizia din timpul somnului).
   Persoanele nevazatoare viseaza Visele sunt mai mult decat imagini vizuale, astfel incat si persoanele nevazatoare viseaza. Daca viseaza sau nu in imagini depinde de faptul ca s-au nascut nevazatori sau si-au pierdut vederea la un moment dat in viata. Cei care isi pierd vederea pe parcursul vietii pot visa in imagini, in vreme ce persoanele care s-au nascut nevazatoare nu viseaza in imagini, dar au vise la fel de animate, care implica celelalte simturi (auzul, mirosul, atingerea) si emotiile.Persoanele care isi pierd vederea in copilaria mica, inaintea varstei de 5 ani, nu viseaza in imagini, spre deosebire de cei care isi pierd vederea in jurul varstei de 7 ani sau dupa aceasta varsta, ale caror vise contin imagini. 
   Durata viselor Visele pot dura de la cateva secunde, pana la 60 de minute.
   Vise color sau alb-negru 12% dintre persoanele care dispun de simtul vazului viseaza exclusiv alb-negru, in vreme ce restul viseaza color. Studiile realizate incepand din 1915 si pana in anii ’50 constatau ca majoritatea oamenilor visau alb-negru, insa rezultatele au inceput sa se schimbe in anii ’60. Astazi, doar 4.4% din visele persoanelor cu varsta sub 25 de ani sunt alb-negru. Cercetari recente sugereaza ca aceste schimbari ar putea fi legate de trecerea de la filmele si programele TV alb-negru, la cele color.
   Sforaitul  Atunci cand sforaim, nu visam.
   Visele se produc numai in timpul somnului paradoxal (REM)  Visele se produc, de asemenea, si in alte faze ale somnului, desi tind sa fie mai putin insufletite si mai repetitive in continut decat visele paradoxale.
   Emotiile Emotia cea mai prezenta in timpul viselor este anxietatea. Emotiile  negative sunt mai prezente decat cele pozitive.
   Fetele care ne apar in vise sunt doar fete cunoscute Mintea noastra nu inventeaza fete - in vis vedem fetele unor persoane reale, pe care le-am vazut de-a lungul vietii, dar pe care este posibil sa nu le cunoastem sau sa nu ni le amintim. Cu totii am vazut de-a lungul vietii sute de mii de fete, prin urmare, avem un stoc nelimitat de personaje pe care creierul le poate utiliza atunci cand visam. 
   Si animalele viseaza Studii efectuate pe diferite animale au demonstrat ca acestea prezinta acelasi gen de unde cerebrale ca si oamenii in timpul somnului cu vise. Cel mai adesea putem observa acest lucru la caini, care isi misca labele in timpul somnului, ca si cum ar visa ca alearga.


Iris Gogorici
Psihoterapeut



Folosim doar 10% din capacitatea creierului

       Acesta este un mit foarte raspandit, chiar printre persoanele educate. Sondaje facute pe aceasta tema au obtinut rezultate uluitoare, 6% dintre neurologii intervievati fiind de acord cu aceasta afirmatie!
    Oamenilor le place sa creada in acest mit pentru ca le ofera speranta ca acele capacitati nefolosite ale creierului lor ar putea fi cheia fericirii inca negasite sau a succesului inca neimplinit.
       Desigur, mitul este speculat in diverse moduri: fie pentru vanzarea unor produse care se presupune ca ne pot ajuta la sporirea capacitatii cerebrale, fie de diversi vindecatori sau guru care sustin ca ne pot ajuta sa ne dezvoltam capacitatile paranormale prin activarea acelor procente nefolosite inca etc.
     Dar de unde vine acest mit? Mitul se pare ca isi are originea in scrierile psihologului american, de la inceputul secolului al XX-lea, William James, care a afirmat ca se indoieste ca o persoana obisnuita atinge mai mult de 10% din potentialul intelectual.
     Ce ne face sa punem la indoiala faptul ca 90% din creier este inactiv? 
   In primul rand, tesutul cerebral necesita multe resurse pentru a se dezvolta si a functiona; la o greutate care reprezinta 2-3% din greutatea corporala totala, creierul consuma peste 20% din oxigenul pe care il respiram si, prin urmare, este foarte putin probabil ca evolutia sa fi irosit atat de multe resurse pentru a construi si a mentine un organ atat de putin utilizat.
    Un alt motiv ar fi dovezile oferite de catre neurologia clinica si neuropsihologie, stiinte care se ocupa de intelegerea si ameliorarea efectelor leziunilor cerebrale. Pierderea a mai putin de 90% din creier, din cauza unui accident sau a unei boli, are consecinte catastrofale. 
    Tot din cercetari de specialitate stim ca nicio arie a creierului nu poate fi distrusa de accidente vasculare cerebrale sau de traume la cap fara a cauza pacientilor deficite serioase de functionare cerebrala. Ariile creierului care nu sunt folosite din cauza unor leziuni sau boli vor genera doua posibile reactii: fie dispar sau “degenereaza”, fie sunt preluate de arii invecinate care isi cauta teritorii nefolosite pentru a le coloniza in vederea realizarii propriilor scopuri. In ambele cazuri, este putin probabil ca un tesut cerebral in buna stare si nefolosit sa ramana marginalizat prea mult timp.
     Un alt argument este acela ca stimularea electrica a unor regiuni din creier in timpul operatiilor neurologice nu a reusit sa descopere vreo “arie tacuta” care nu reactioneaza la perceptii, emotii sau miscari.
     De asemenea, tehnicile de imagistica cerebrala, encefalograma (EEG), tomografia cu emisie de pozitroni (PET) si aparatele pe baza de rezonanta magnetica functionala (MRI/RMN) au ajutat la localizarea unui vast numar de functii psihologice in anumite arii cerebrale si, in ciuda unei cartografieri detaliate a creierului, nu au fost descoperite niciun fel de “arii tacute”. Chiar si cele mai simple sarcini necesita, in general, contributii ale unor arii de procesare raspandite in intregul creier.
       Putem deci concluziona ca mitul celor 10% este slab sustinut si, prin urmare, neadevarat.



Iris Gogorici
Psihoterapeut

De ce prefera barbatii blondele?

          Poate nu toti barbatii, insa marea lor majoritate, au o slabiciune pentru femeile cu parul blond ... chiar daca el nu este intotdeauna natural. Sa vedem de ce.
Parul blond, varianta naturala, semnalizeaza existenta unui nivel mare de estrogen (hormonul sexual feminin primar) si, prin urmare, este un indiciu al fertilitatii. Cum principalul rol al barbatilor in schema existentiala este perpetuarea speciei, este justificata atractia lor catre exemplarele feminine cele mai fertile.
Tot estrogenul ar putea justifica si “inteligenta” deja proverbiala a blondelor. Bineinteles ca se exagereaza, insa este foarte adevarat ca nivelurile crescute de estrogen nu se coreleaza deloc bine cu logica. Insa ajuta memoria, asa explicandu-se si problemele de memorie ale femeilor dupa menopauza, cand nivelul de estrogen scade. Exista cercetari care arata ca adolescentele ale caror mame au luat hormoni masculini in timpul sarcinii au rezultate mai bune la scoala decat alte fete si mai multe sanse sa intre la facultate. Partea proasta insa este ca aceste fete sunt mai putin feminine si au o pilozitate mai pronuntata decat in mod normal. 
Ca o curiozitate, si spre dezamagirea barbatilor casatoriti cu blonde naturale, dupa ce blondele nasc primul copil, parul lor se inchide la culoare, pentru ca nivelul de estrogen scade. Dupa nasterea celui de-al doilea copil, culoarea parului se inchide si mai tare. Prin urmare, reducerea nivelului de estrogen este explicatia faptului ca, dupa 30 de ani, putine blonde naturale isi pastreaza aceasta culoare a parului. Dar nici nu devin brunete sau experte in logica sau matematica.



Iris Gogorici
Psihoterapeut