04 March 2011

Daca dragoste nu e, nimic nu e ...


Acestea sunt cuvintele care incheie un roman ... „Cel mai iubit dintre pamanteni”. Suna atat de romantic si totusi nu este.
In ziua de azi parca nici dragostea in sine, „disecata” in termeni psihologici si biologici, nu mai pare chiar asa romantica.
Suntem cu totii guvernati de acelasi instinct sexual ( Eros ) bazat pe dorinta sau apetitul sexual care se manifesta ca placere. In fiecare dintre noi exista, in stare latenta, o dispozitie erotica. Aceasta dispozitie erotica se exteriorizeaza brusc in anumite circumstante. Orice om este, potential, predispus la erotism. Indragostirea echivaleaza cu transpunerea in act a potentialului erotic personal aflat in stare latenta si se intampla atunci cand anumite elemente erogene (privirea, timbrul vocii, mirosul, mersul, felul de a se imbraca etc.) pe care le observam la o persoana corespund idealului erotic pe care il avem.
Dragostea la prima vedere este o fascinatie reciproca, o situatie de atractie – supunere reciproca si perfecta intre doua persoane, datorata unor sentimente erotice si care se intampla pentru ca fiecare dintre cei doi se recunoaste pe sine si propriul sau ideal in celalalt. S-ar putea spune despre dragostea la prima vedere ca este o stare asemanatoare cu hipnoza, generata de un element simbolic, de un fetis: ochii, gura, forma nasului, culoarea parului etc. care declanseaza atractia erotica latenta din individ. Asta este partea frumoasa.
Dar haideti sa ne uitam si la reversul medaliei, caci relatiile dintre cele doua sexe au un permanent caracter bipolar, de atragere si de respingere, chiar si atunci cand suntem „indragostiti pana peste urechi”. Partenerul sexual nu este numai obiectul placerii, ci si obiectul dominantei. „Lupta intre sexe”, vointa de putere si vointa de supunere, se manifesta, inconstient si permanent, in orice cuplu. Inevitabil, barbatul isi va deprecia femeia si invers, dar asta numai la adapostul cuplului. In exterior, in public, atat femeile, cat si barbatii, incearca sa-si ascunda cat mai bine tendintele de depreciere scotand pe tapet calitatile, meritele si succesele consoartei. Aceasta bipolaritate poate fi explicata de faptul ca in viata omului nu exista nici o afectiune si nici o impulsiune care sa nu fie echilibrata de o contraafectiune sau de o contraimpulsiune. Totul in viata noastra are un caracter bipolar: nu exista iubire fara ura si nici ura fara iubire. Opusul iubirii nu este ura, ci indiferenta, iar opusul sentimentului este insensibilitatea.
Si ca sa abandonam complet sfera romanticului si sa fim absolut pragmatici, haideti sa vedem care este de fapt scopul final al indragostirii, al intrarii in functiune a instinctului sexual de care vorbeam la inceput ? Scopul este alegerea partenerului, stabilirea unor „legaturi” intre sexe care sa asigure supravietuirea speciei. Ca sa asiguram aceasta supravietuire a speciei ne indragostim. Si cand ne indragostim nebuneste ne comportam ca si cum am fi drogati caci iubirea este strans legata, la om, de interactiunea catorva substante chimice (dopamina, feniletilamina, noradrenalina si serotonina) a caror actiune si efecte sunt foarte asemanatoare cu cele ale consumului anumitor droguri si care, pe deasupra, mai induc si dependenta caci, nu-i asa, cand ceva iti produce placere este absolut normal sa-ti doresti sa se repete. Si, pentru ca paradoxul sa fie complet, haideti sa spunem si ca dragostea si drogurile folosesc aceiasi receptori ai creierului! Deci, creierul are la dragoste aproximativ aceleasi reactii ca si la droguri !!!
Cam atat despre dragoste in termeni „neromantici”.

(articol aparut in revista "Ce se intampla doctore?")

Iris Gogorici
Psihoterapeut

4 comments:

  1. Tu confunzi anumite aspecte si anume Iubirea cu "indragosteala"..tot ce ai descris tu mai sus da, intr-adevar se rezuma la a fi indragostit insa acesta reprezinta elementul "primitiv" al Iubirii; in functie de gradul de trezire al unei fiinte aceasta se poate multumi si complace cu ceea ce ai descris tu mai sus, ori poate alege sa cladeasca avandu-l ca baza, sa se autodepaseasca si sa invete sa acceseze si toate celelalte capacitati latente care zac in fiintele noastre, pentru ca acestea nu se rezuma doar la eros ci sunt cu percum un taram fabulos neaccesat inca..pin urmare a limita un colos, asa cum o fiinta umana este, doar la anumite nevoi primare arata faptul ca tu insati nu ai trait mai mult decat atat; fiecare dintre noi vedem atat cat noi insine am reusit sa percepem de-a lungul acestei experiente numite "viata" insa aceasta nu reprezinta adevaruri fundamentale, chiar daca majoritatea oamenilor se multumeste doar cu o picatura dintr-un ocean, asa cum o nevoie primitiva, precum inmultirea speciei o reprezinta, aceasta nu inseamna ca ceva ce uneori trece de capacitatea umana de a pune in cuvinte, Iubirea, este doar atat

    ReplyDelete
  2. @Maria
    Draga mea, esti prea inversunata pentru o persoana care pretinde ca a depasit stadiul nevoilor primitive si stie ce este iubirea :))) Articolul face referire la anuminte aspecte ale iubirii sau ale "indragostelii" pentru ca este doar un articol, si nu un roman, dar tu poti oricand sa scrii o carte despre iubire. Iti doresc succes si multumesc pentru comment!

    ReplyDelete
  3. :) ai dreptate:)..am fost intr-o anumita stare cand am scris commentul de sus si mi-am dat seama ca am fost cam impulsiva in tonalitate :) si te rog sa ma ierti pentru radicalitatea starii tranmise printre randuri..cand am recitit articolul am perceput mult mai bine ceea ce ai vrut sa suprinzi in urma redactarii acestuia.."da' Doamne mintea ce de de pe urma a romanului" :))) iti multumesc si iti urez succes mai departe!

    ReplyDelete